Instructori juniori la DXplorers – YO3KEX

Adina Stoicescu a stat de vorbă cu Georgeta Mădă-

lina Adam din Ciocănești Dâmbovița și Cosmina

Elena Miu din Călărași, Instructori juniori—

radioamatorism.

A.S.: Când ați venit pentru prima oară pe insulă

Mădălina: 2016

Cosmina: 2006

A.S.: Cum ați ajuns să fiți instructori la Radio Amatorism?

M.: Am aflat de atelier anul trecut, mi-a plăcut și am con-

tinuat cursurile la București. Lui Mihai, mentorul nostru, i

-a plăcut felul în care am evoluat și ne-am implicat și ne-

a propus să fim instructori.

C.: Am aflat acum 2 ani. Anul trecut am început să înțeleg

mai mult în legătură cu radioamatorismul și am lucrat

mai implicat. Am acumulat foarte multe informații care

sunt utile și în viața de zi cu zi. Am continuat pe skype

pregătirea și anul trecut ne-am întâlnit și în București la

RadioClub.

M. & C.: Cu toate că predăm, ne continuăm și învățarea

și ne pregătim pentru examenul de RadioAmatori, care

ne va aduce și indicativ personal.

A.S. Povestiți-mi o întâmplare hazlie legată de pasiunea

voastră:

C. în martie se ținea prima sesiune de examen, dar eu nu

mă simțeam pregătită și nu luasem în considerare parti-

ciparea. Dar Mihai mi-a trimis și mie, din greșeală SMS

despre data examenului. L-am contactat și am decis să

încerc să mă pregătesc. Am reușit să recuperez într-o

lună ceea ce au studiat alții în 6 luni dar am picat exame-

nul la o diferență de două puncte. Nu m-am descurajat și

am reînceput pregătirea la RadioClub. Mă voi prezenta la

sesiunea din toamnă iar experiența de instructor junior

îmi va fi cu siguranță de folos.

A.S.: Cum sunt organizate cursurile anul acesta?

M.: Toți cursanții care au mai participat la acest curs în

edițiile precedente au și rol de instructori juniori, trebu-

ind să își asume predarea unor părți din curs către ceilalți

colegi. Suntem în total aproximativ 16 cursanți.

A.S.: Un gând / un mesaj pentru ceilalți participanți de pe

insulă:

M. & C.: Îi așteptăm cu drag să vină la cursurile noastre,

să descopere radioamatorismul și poate se regăsesc în

acest curs. 2017—ediția 28

Insula Viitorului

Anul 1, nr 2, 01.08.2017, cotidian editat de Asociația Culturală Adsum

Comoara din Insula Viitorului — concurs cu indicii—Z2

…unul pentru scris, ca florile minții să fie imortalizate și unul al vorbirii, pentru a împărtăși roadele minții. Zeul pleacă, spiritele rămân. Fragment din jurnalul Căpitanului Nemo. „Cronicile astea ascund multe, tăblița era doar o fațadă. Spiritele sunt legate de un pergament cu inscripții misterioase… Doar o fracțiune de secundă și a dispărut. Zile am stat să pun mâna pe el, am reușit într-un final. Secretul e că în zilele impare perga-mentul apare în partea opusă a insulei… Dar aici o las, aici îi e locul” ……… (va urma)

Rareș Chelmuș

Colectivul de redacție: Redactor șef Adina Stoicescu,

echipa reporteri ARCADIA: Ioana Zaharia, Cezara Guthi, Radu Toma, Andrei

Bragadireanu; Daria Popescu, Ana Kovats, Mihaela Scarlat

Redactori: Rareș Chelmuș, Redactor sport: Francisc Repanovici

Colaboratori: Aurel Cărășel, cROCo, Adrian Dedu, Liliana Negoi, George

Bragadireanu, Lucian Oancea, Adina Todea

ISSN 2559 - 6519

Punct cardinal- interviul zilei Ana Creangă—lector atelier Arta scrisului, a răspuns în-

trebărilor echipei de reporteri Arcadia: Arcadia: Ce ai schimba anul viitor la seminariile pe care le

ții? Ana Creangă: Aș căuta să creez conexiuni între domeniul

pe care îl predau și alte domenii. A.: Câte instrumente ai și care este preferatul tău? A.C.: Am folosit la acest curs instrumente cât mai autenti-

ce, de la penițe și tuș, pensoane și vopsea indiană, până la markere extrem de subțiri, de diferite culori. Deși cu sigu-ranță este mult mai greu decât cu majoritatea instrumente-lor, preferatul meu va rămâne întotdeauna tocul, pentru că este singurul care poate trece cu atâta siguranță de la rafi-namentul liniilor subțiri la fermitatea liniilor groase. Ca in-strumente muzicale, cânt la chitară, pian și blockflute, însă preferatul va rămâne chitara.

A.: De ce ai ales să faci atelierul de artă a scrisului? A.C.: Când am început să gândesc acest curs, mi-am dat

seama că avem o mulțime de cunoștințe din domenii apa-rent disparate și singurul fel în care le puteam pune într-un întreg era scrierea, pentru că scrierea unește toate domeni-ile și toate culturile, fiind în același timp una dintre marile arte. Arta scrisului.

A.: Unde te vezi peste zece ani? A.C.: Pe Inelul de Piatră. A.: Trei cuvinte care definesc Atlantykron pentru tine? A.C.: Cunoaștere, Entuziasm, Conexiuni.

read and share—citește și dă mai departe

Întâmplări din trecut, cu Aurel Cărășel

KALVARUL – Prima emisiune ~TV~ de pe Atalntykron

Știți ce este acela un calvar?

Un eveniment sau o succesiune de evenimente negative, care îți afectează iremediabil viața și determină apariția unei stări psihi-ce profund negative și de lungă durată. Calvarul participanților la Atlantykron a început practic încă din anul ~descoperirii~ insulei. Adică din 1989. El a luat, pe rând, forma țânțarilor, care așteptau din străvechime sânge proaspăt de turist, a goangelor de orice fel, zburătăcind după mâncare prin bagaje, a soarelui care le ar-dea pielea la plajă, a șoriceilor, a scoicilor, a șerpilor, crengilor cazute etc. (continuare în pagina 3)

Poem

Gat

e

Forțele însuflețitoare ale Razelor

- Îți povesteam, mamă, demult, despre liniile de forță.

Acum privește-le ca raze orientate.

Da, trei tendințe universale le însuflețesc și le fac ordonate,

Pornindu-le și întorcându-le acasă pe alt drum

Să se mai adape din omnipotentul Punkt:

Descendentă, expansivă și ascendentă.

Îmbinarea (în diferite grade, a) descendenței adânci a Liniilor

Cu expansiunea până la marginile lărgimii spațiului,

Ca și întoarcerea ascendentă la origini,

Descrie Torul—

Formă arhetipală a câmpului complet al oricărei singularități

Egale cu sine și adâncite în propriul abis,

De la mica formă vie, până la întregul univers.

- Le semnifici acum pe rând? Mi-e drag să te ascult, și-s curios!

Elena Petreșteanu

Foto: Ana Kovats

Foto: Ana Kovats

Întâmplări din viitor

Miercuri, 02.08.2017

Va lua naștere prima Alianță de pe Insula Viitorului

Șef Petrișor, după o lungă negociere, a acceptat ca Ana

Creangă să transforme pereții cantinei în simeze pentru

lucrările atelierului ei.

Vă invităm la vernisaj, în jurul orelor 16:00

(Informație primită pe surse.

Double check la Șef Petrișor sau la Ana Creangă)

Foto: Ana Kovats

HAIKU

La ediția Atlantykron din 2016 am avut ocazia să descoperim poezia HAIKU alături de doamna lector Ana Olimpia. Haiku este un gen de poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe, repartizate pe 3 versuri formate din 5, 7 și respectiv 5 silabe. De obicei subiectele se referă la plante, flori, insecte, precum și la alte elemente din natură. Pe această cale dorim să îi mulțumim doamnei Ana Olimpia și să vă prezentăm mai jos două haiku-uri „proaspăt scoase din cuptor”

râsete sub cer. în hamacul legănat doar o poveste. Beatrice Manolache

salcâm în noapte lângă corturile mov melancolie Adrian Palko

Radu Toma

KALVARUL – Prima emisiune ~TV~ de pe Atlantykron

(continuare din pagina 1) Au fost ani frumoși, ani nebuni, ani de început, care au fost minu-nați tocmai pentru că nu exista curent electric, internet, telefonie mobilă, cinematograf în aer liber, telescop portabil, revista locală, radio Atlantykron… Calvarul oficial a început în 2002, odată cu venirea pe insulă a celor de la Școala de Jurnalistică Felix Aderca din Craiova. Gilli Popescu și Tavy Mitrică au hotărât că atmosfera era mult prea serioasă pentru a putea rezista prea mult timp fără un strop de râs sau un zâmbet larg pe față. Așa că s-au așezat la străvechile PC-uri 486, aduse de Sorin Repanovici cu multă greutate de la București și au rescris ideea de calvar. I-au zis KALVARUL și l-au impus ca pe o emisiune informativă, care să destindă frunțile și să stârnească râsul. Un râs cu hohote, care a durat opt ani, atât cât cei doi făptași principali au venit pe insulă. Ce a fost, însă, KALVARUL, dincolo de denumirea sa ciudată și de ideea pe care și-o propuseseră cei doi (la care, ulterior, a aderat Valentin Ionescu, cu o trupă întreagă de băieți, interesați de pro-ducerea hohotelor de râs) nu poate fi descifrat decât prin redefi-nirea termenilor de umor și de comic. Dar cum nu ne propunem aici să realizăm un studiu asupra acestei teme (interesante, fără doar și poate), ne vom mulțumi numai să prezentăm, în cuvinte, o operă în imagini. Cum să cointeresezi 150-200 de inși, să stea la un loc, în prag de noapte, și să nu meargă la film, la discotecă sau la telescopul as-tronomic de pe coasta de răsărit a insulei? Ori le dai de băut, ori le dai motiv de râs. Și ce motiv mai puternic pentru stârnitul râsu-lui, decât propriile persoane, surprinse de paparazzi în cele mai inedite mișcări sau activități, în timpul zilei, apoi transpuse într-un Power Point, agrementat cu comentarii acide, pe fiecare slide? Când te chinuiești să tragi de sforile cortului, ca să le întinzi, pen-tru instalare, iar o mână răutăcioasă scrie sub imagine: Acum se trag primele sfori pe insulă, este clar că zâmbetul e pe aproape. Mai ales ca tu ești cel care face asta sau vecinul de cort. O emisiune aproape TV, care aducea un altfel de informație. Una amuzantă. Una de care spectatorii râdeau cu lacrimi și se grăbeau să-și retină locuri din timp in fața ecranelor. Între 50 și 60 de as-tfel de imagini, întrerupte de slide-uri publicitare, și ele amuzante, la rândul lor… iată ce a însemnat Kalvarul de atunci pentru adulții de azi, cetățeni ai celei mai imaginare țări de pe Pământ – Atlan-tykron, continentul Capidava. Vremurile s-au petrecut și s-au schimbat mult de atunci. Alte idei și alte forme de manifestare a inteligenței creative se intersectea-ză azi pe cărările de sub sălcii. În 28 de ediții s-a scris o istorie greu de imaginat pentru un non-atlantykronian. Iar între filele ei, cele ale Kalvarului vor rămâne ca un punct de cotitură către altce-va.

Aurel Cărășel

ÎNTR-O SEARĂ, PE CER osiile au început să ruginească în briza de noapte, în ploaia de șoapte deșarte. am oprit roata norocului și-am pus timpul în locul locului.

George Bragadireanu Poem

Gat

e

SPORT

Rezultatele Turneului de Șah — 01.08.2017

La turneul de șah s-au înscris 10 participanți.

După un prim meci tensionat, cu răsturnări de situație, cu mu-

tări imprevizibile, în care victoria a fost disputată strâns de albe

și negre, printr-o ingenioasă capcană, Vlad Vatră, 17 ani, din

Cernavodă a reușit să-și adjudece victoria, impunându-se până

în final drept cel mai bun șahist de pe Inelul de Piatră.

Francisc Repanovici

ARTHUR C. CLARKE — 100 de ani de la naștere — moștenirea unui vizionar

Șerban Ciumara (continuare din numărul 1)

PSEUDOGRAVITAȚIE, MICROHABITATE, AUTOSUFICIENȚĂ

Arthur C. Clarke și-a creionat universul cu atenție, atrăgând atenția asupra detaliilor “cotidiene” ale călătoriei spațiale. Imponderabilitatea pe termen lung provoacă degenerescență în cor-pul uman (fapt demonstrat deja în urma a numeroase misiuni spația-le). Autorul a combătut aceste efecte nefaste prin implementarea pseudogravitației (gravitație-falsă) în nave și așezări cosmice.

În romanul “Odiseea Spațială: 2001”, ulterior ecranizat, este celebră secvența în care astronautul David Bowman aleargă într-o cameră circulară ce se rotește, producând forță centrifugă și susținându-i corpul în poziție bipedă. În “2061: a treia Odisee”, accelerația puternică a navei spațiale pro-duce pseudogravitație, ca alternativă la forța centrifugă. În romanul “Rendez-vous cu Rama”, autorul descrie o arcă stelară cilindrică ce se rotește în jurul propriei axe și creează progresiv pseu-dogravitație. În plus, romanul abundă în descrierile ecosistemului artificial avansat de pe arcă, un habitat extraterestru prezervat per-fect. În lipsa descoperirii unei metode de transport mai rapid decât lumina, astfel de “arce stelare” sunt singura șansă a omenirii de a traversa distanțele uriașe dintre stele. În romanul “Orașul și Stelele”, orașul Diaspar este descris ca un habi-tat autosuficient, care rezistă neschimbat “de mai bine de un miliard de ani”. VIAȚA EXTRATERESTRĂ, IPOTEZA PALEOASTRONAUTICĂ, CONȘTIIN-ȚE COLECTIVE Romanul “Odiseea Spațială: 2001” începe în trecutul îndepărtat al omenirii, când un monolit extraterestru descinde pe Pământul pri-meval și grăbește evoluția omului. Acțiunea corespunde teoriei pa-leoastronautice, conform căreia omenirea a fost influențată din tim-puri străvechi de entități non-pământene. În romanul “Sfârșitul Copilăriei”, o superminte călătoare prin spațiu întâlnește Terra în cale și decide să o asimileze. Noile generații umane sunt afectate iremediabil de influențele extraterestre și se dezumani-zează. Drept urmare, Pământul este părăsit și rasa umană își transce-de condiția, devenind componenta acestei superminți cosmice. Ideea vieții extraterestre apare și în romanele “Rendez-vous cu Rama”, “Fântânile Paradisului”, “Orașul și Stelele” și “Ultima teoremă”. Odată cu abordarea acestor teme, Clarke ne-a făcut să ne punem întrebările: “de unde venim?”, “încotro ne îndreptăm?” și ne-a oferit câteva răspunsuri fabuloase. STELIFICAREA PLANETEI JUPITER, ECOFORMAREA EXOLUMILOR, ÎNCURAJAREA VIEȚII Probabil una dintre cele mai importante și originale idei ale lui Arthur C. Clarke a fost transformarea lui Jupiter într-o stea. În romanul “2010: A doua odisee”, echipajul uman aflat în apropierea gigantei gazoase observă apariția unui punct negru în atmosfera fur-tunoasă. Punctul începe să crească. Privit cu telescopul, punctul se dovedește a fi format din nenumărați monoliți negri ce se înmulțesc exponențial, comportându-se ca niște mașini Von Neumann autore-plicante, și par să mănânce planeta. De fapt, monoliții îi cresc densita-tea lui Jupiter, până devine capabil de fuziune nucleară, și se aprinde într-o stea de dimensiuni reduse. Această transformare spectaculoasă a gigantei gazoase are rolul de a încălzi luna Europa, pentru a ajuta formele de viață primitive de acolo să evolueze. Prin urmare, transformarea lui Jupiter are ca rezultat ecoformarea — schimbarea condițiilor climaterice — lunii Europa astfel încât să sporească complexitatea biologică. Astfel, Clarke a dezvăluit planurile unui proiect ambițios, pe care omenirea l-ar putea urma, într-o bună zi.

(continuare în numărul viitor)

Gând de Om Bun

„Nu este răspunsul cel care luminează, ci între-barea…”

Eugen Ionescu

Pag. 2 Pag. 3

40 de ani de Star Wars Cristina Ghidoveanu

Iubitorii de film SF au ani-versat în acest an un eve-niment cu totul special: acum patruzeci de ani, pe 25 mai 1977, a avut loc premiera mondială a fil-mului Star Wars (Războiul stelelor, după cum s-a tradus la noi). Lansarea s-a produs în numai 32 de cinematografe în prima zi, un lucru de neconceput astăzi, și nimeni nu se aștepta să fie un succes. De fapt, în loc să fie pre-zent la premieră, George

Lucas a plecat chiar în vacanță în acele zile. Dar cinematogra-fele au fost luate cu asalt, iar trei săptămâni mai târziu, numă-rul lor depășise o mie. În șaizeci dintre ele, filmul a rulat încon-tinuu un an întreg. Atunci s-a luat hotărârea definitivă de a se realiza întreaga trilogie propusă de George Lucas. Rebotezat mai târziu Star Wars: Episode IV - A New Hope, a reprezentat o piatră de hotar în istoria filmului SF, care a dat naștere unui fenomen viu și astăzi: alte șapte lung-metraje (încă unul fiind așteptat la sfârșitul acestui an), seriale de ani-mație, benzi desenate, cărți, jocuri video, cluburi și întâlniri de fani, jucării și așa mai departe. Filmul a avut un impact extraordinar. În țările de limbă engleză și nu numai, referințele la Star Wars sunt adânc sădite în cultu-ra populară și sunt înțelese de toată lumea. De la el a început marele succes al science fiction-ului în general, ca gen cinema-tografic. A schimbat fundamental estetica și stilul narativ al filmelor hollywoodiene, a contribuit puternic la tehnica efecte-lor speciale și a imaginilor generate pe computer și a creat chiar o nouă religie în lumea reală, inspirată din filosofia cava-lerilor Jedi. Este greu de imaginat astăzi o lume fără Star Wars și nici nu cred că ne-am mai dori așa ceva. Prin urmare, ne vedem în decembrie în sălile de cinema și, ca între noi, fanii, forța fie cu noi toți!

Efectul de insulă—impresii

Energia acestei insule îmi (re)amintește că sunt scânteie din

aceeași informație. O intuiesc, o absorb, mă atrage precum un

fluture mânat spre lumină.

Odată pornită pe acest drum, nu mai există cale de întoarcere,

decât în sensul oferirii, la rându-mi, un feedback informației-

mamă, pentru a reorganiza și structura viața, din nou și din

nou.

Adina Șișcă